În ce patologii clinice folosim urografia clasică și când o alegem în detrimentul CT-ului?

Substanța de contrast administrată intravenos și excretata prin urină ne ajută să studiem în detaliu parenchimul și pelvisul renal, ureterele, vezica urinară și uretra.

Metodă de diagnostic se pretează în multiple patologii cu localizare urologică cum ar fi:

• Strictura uretrală/ureterala
• Urolitiaza
• Patologiile neoplazice cu localizare în aparatul excretor (ex. carcinomul renal)
• Hidronefroza (poate determina cauza și gravitatea)
• Modificările de structura anatomică ce pot condiționa dificultăți excretorii (congenitale/posttraumatice etc.)

Urografia clasică nu mai reprezintă gold standard-ul în diagnosticul imagistic al aparatului urinar, locul acesteia fiind înlocuit de urografia CT. Informațiile furnizate prin tomografie sunt mult mai detaliate în contrast cu radiografia clasică.

Există totuși un avantaj pe care încă îl deține și anume, expunerea radiologica pe intervale de timp (realizarea expunerii după 15, 30, 60, 90 min etc. de la administrarea substanței de contrast). Acest lucru ne ajută să observăm în timp deplasarea substanței de contrast și viteză cu care se excreta.

Celelalte avantaje pe care le oferă sunt de natură economică și psihică. Costul procedurii este mai mic comparativ cu CT-ul, iar urografia clasică nu necesită sedare, nefiind nevoie de timp de recuperare.

Material informativ oferit de către Clinica veterinară Link vet